RSS Feed

Septembrie

Posted on

“Ce faci?”

Nu i-am răspuns…

“Hei! Ce faci?” răsună întrebarea lui.

“Iubesc!”

Plouă. Plouă cu atâta ură de parcă mi-ar ploua direct pe suflet, printr-o rană deschisă.

“Nu ţi-e frig?” m-a întrebat.

“Ba da!”

“Şi n-ai vrea să te-nvelesc cu dragoste?”

“Sunt eu, oare, atât de nebună încât să-mi las sufletul amanet dragostei?”

“Nu, ştiu că nu! Dar ai putea măcar să încerci.”

M-am ridicat de pe canapea şi voiam să plec. Cum am atins podeaua rece am simţit furnicături în picioare şi apoi în sus, în tot corpul. Priveam afară, printre picăturile de ploaie rece, de septembrie, care-mi udau cu ură sufletul ieşit ars din ultima joacă cu focul. Nu voiam să-l iubesc. Eram cu spatele la el dar îi simţeam fiecare gest, îi cunoşteam fiecare intenţie. Îi contemplam cu ochii minţii imaginea. Ştiam că mă priveşte cu oarecare început de obsesie.

“Nu vrei să iei loc să vorbim despre ploaie?”

“Ah… Sunt atâtea de spus despre ea…”

“Tocmai! Ia loc”

“Nu… Nu mai repet aceeaşi greşeala iar şi iar şi iar… Am plecat!”

Mi-am luat haina şi am plecat desculţă.

“Aşteaptă! Te iubesc!”

“Ştiu… am spus. Aşa fac toţi…”

“Ba nu! Eu chiar te iubesc şi ştiu c-o fac. E ca o dragoste de copilŞ pură şi necondiţionată.”

“Nu e adevărat. Nu ştii cum e să iubeşti. Nimeni nu ştie!”

“Ba da! Ba da! De câte ori te privesc simt fluturi în…

“Opreşte-te!”

Am coborât grăbită scările şi am ieşit din bloc. Mi-am aruncat haina jos şi am rămas desculţă-n ploaie, idolarizând-o. Când m-am întors l-am vazut privindu-mă.

“Ştii…? I-am spus. Dacă ploaia ar spăla păcate… sau măcar regrete…”

“Nu.. N-ar fi bine. Ce ne-ar mai frământa dis-de-dimineaţa, înainte de cafea, sau în nopţile albe, când somnul refuza să ne-asculte şi nu mai poposeşte şi pe-ale noastre ploape?”

“Ai dreptate… Te iubesc cu-adevărat! Dar… mai bine nu!

Ş-am disparut din viaţa lui fără să dau nicio explicaţie, la fel cum am şi apărut.

Dupa mulţi ani, când totul era calm, apare o scrisoare de la el să-mi tulbure somnul:

” Mai ştii acel “Ce faci? Iubesc!”? M-ai distrus complet. Am ars întru-totul. Acum mi-ar trebuie o ploaie, să-mi stingă tăciunele ce-a mai rămas… Sau măcar o dulce rouă…

Stii…? Regret că te-am cunoscut!”

Răspunsul a ajuns neîntârziat, probabil din cauza dorului… A fost un răspuns ales cu grijă, cules din propriile sale gândiri:

” De ce să regreţi ceva ce odată te-a făcut fericit?”

 

Advertisements

4 responses »

  1. Asa se spune : “sa nu regreti niciodata nimic ce te-a facut fericit” , dar poate ca pentru fericirea ta, sunt nefericiti altii.
    (nu e neaparat legat de postul tau, ci in general)
    Tu ce crezi despre asta?

    Reply
    • În majoritatea cazurilor aşa e: propria fericire provoacă nefericire în jur… Dar dacă în viaţă nu eşti şi oarecum puţin egoist, cazi la fund…

      Reply

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: