RSS Feed

Octombrie

Posted on

” De ce mai trăim într-un amurg continuu ? ”

” Ai vrea ca noaptea să te-nghită şi să te lege cu-ale sale mreje şi să mi te ia ? ”

” Nu… Dar aş vrea sa fie zi, să văd şi eu cu cine mă contopesc ca o lacrima de octombrie… măcar atât! ”

Soarele tocmai răsărise şi o rază mi-a orbit somnul. Mă trezesc şi constat că mi-am pierdut sufletul…

” Ce-ai făcut cu sufletul meu ? ”

” E sub pat… ”

” Nu acela… Mă refer, de ce ai făcut asta ? Nu puteai să-mi laşi viaţa să curgă-n continuare fără tine, ca o lacrimă sinceră ? ”

” Nu ! Oricum iubirile-s trecătoare… ”

” Mi-ai îmbătrânit tinereţea ! Mai bine nu existai ! Nu-mi pasă…  Iubirea asta nu o să treacă aşa uşor, sau poate deloc… Au trecut doar câteva ore şi deja nu cred că vor mai trece şi altele cu mine pierdută-n aşternuturile tale.

Mi-am luat sufletul şi am dat să plec. Dar aripile nu mi s-au deschis, deci n-am putut să-mi iau zborul. Am încercat să fug, însă paşii tot la el m-au dus.

” De ce nu pleci ? ”

” Pentru că… Aşa e scris… sa rămân. Crede-mă că vreau să plec… Uite, Ploua ! ”

” Hai afară. ”

Am ieşit amândoi în ploaie şi atunci mi-a zis pentru prima oară:

” Te Iubesc !!! ”

Ce cuvinte frumoase ! Dar ce păcat că sunt dezintegrate în piese simetrice, iar lego-ul acesta pentru mine nu mai are absolut nicio importanţă…

” Suntem două suflete concentrice… Tu de ce nu vezi asta ?! ”

Şi el mi-a raspuns:

” Şi ce rămâne la sfârşit ? Doar gustul buzelor tale mereu acolo, până-n eternitatea post-mortem. ”

Acum soarele e din nou in amurg. E moartea zilei, pierdută-n ochi apoşi de noapte.

E Octombrie ! Şi ce dacă… ?

«Sincer, chiar îmi pare rău că s-a terminat… Dar poate aşa a fost să fie… Oricum, amintirea ta rămâne mătase albă!»

Advertisements

4 responses »

  1. si mie imi pare rau dar nu eu am ales asta si tu ai facut de capul tau. dap am si gresit 😦

    Reply
  2. Foarte frumos. Stii sa iti exprimi sentimentele, ceea ce conteaza enorm in viata asta.

    Reply
  3. stii ca nu ma pricep la comentari dar cei care scriu cu inima au drept cerneala lacrimi si eu stiu ca atunci cand cade ploaia amandoua ne nastem din nou e cel putin m-am nascut in octombrie dar asta stii cat despre ei si sentimente de fiecare data sunt la fel si intotdeauna diferti nu te lasa putata de el gandestete cum am ajuns eu din cauza asta si doar el e devina

    Reply

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: