RSS Feed

Cuvinte.

Posted on

” Auzi ? Când îmi dai steaua ce mi-ai promis-o ? “

” Ţi-o voi da. Şi ţi-o voi prinde în păr, astfel ca alte stele să te invidieze pentru strălucirea ta, steaua mea pământeană! “

” Cât de tăcute sunt cuvintele tale, acum că luna ne priveşte… Nu vreau o stea ! “

” Dar ţi-am promis ! “

” Şi ce dacă ? “

N-a mai spus nimic.

” Acum de ce taci prin cuvinte ce nu le laşi să se dezlănţuie ? “

” Pentru că steaua aceea ţi-am promis-o, iar tu nu o vrei ! “

” Nz vreau stele de la tine. Asta vreau de la Luna. De la tine vreau cuvinte, sentimente. “

” Cuvintele ţi le pot da oricând. “

” Tocmai, însă cele pe care le vreau eu nu. “

S-a aşternut iar liniştea peste acea noapte. O noapte plină de vina primului sărut.

Nu mi-am dorit steaua, însă el mi-a adus-o şi mi-a prins-o în păr, întocmai cum a zis. Mi-a dat chiar mai mult. Mi-a dăruit fericire, mi-a arătat cum să zâmbesc. Am îndrăznit chiar să zâmbesc în lumea mea, unde acest lucru este total interzis.

” Multumesc ”  i-am spus.

” Pentru ce ? “

” Pentru tot, dar mai ales pentru ca mi-ai arătat cine sunt. “

” Şi eu ? Eu cine sunt ? “

” Tu… Tu eşti acel ceva ce intrgeşte un tot. Eşti ceva simetric cu mine. Tu eşti partea aceea din mine pe care o iubesc ! “

” Dar eu nu te iubesc ! “

Am rămas fără grai. Dar, într-un târziu, i-am şoptit :

” Acum va trebuii sa învăţ să-ţi ascult într-adevăr cuvintele ce tac ! “

Am rămas lângă el pe iarba udată cu lacrimile de rouă ce-au plâns deasupra ei. Priveam Luna.  Steaua din păr mi s-a stins şi am rămas iar în întuneric. A vrut să plece, dar nu l-am lăsat.

” Rămâi ! “

” Pentru ce ? “

” Pentru a-mi reda lumina ! ”
” Dar nu pot. “

” Ba sigur că poţi !  Caut-o pe cer. “

” Dar cerul e întunecat. Mi-e frică să nu mă pierd… “

” Nu te vei pierde. “

L-am privit şi a început să plângă.

” Acum poţi să pleci. ” i-am şoptit din nou.

” Şi cu lumina ta cum rămâne ? “

” Becul meu s-a ars, iar tu eşti unicul meu bec. Pleacă, mie nu mi-e frică de întuneric… “

” Dar mie mi-e. “

” Nu-mi pasă… ” i-am zis întorcându-mi gândurile la Lună.

” Acum, eu cine sunt ? “

” Nimeni.”

” Şi ce vreau ? “

” Nimic ! “

Şi-a rămas în casa mea fără ferestre…

 

 

 

 

 < E seacă… >

Advertisements

5 responses »

  1. Cuvinte… straniu titlu.
    Văd undeva în dreapta o poză cu o fată şi un măr. Cine zicea “eat me”? Mărul sau fata?

    Reply
  2. Nu sunt un bun critic de literatura dar e usor de citit/inteles pentru mine…bravo.

    Reply

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: