RSS Feed

Nimicul e infinit.

Posted on

” Ce faci? ”
” Nimic… ”
” Nimicul e infinit! ”
” Nimicul e nimic, e vid. ”
” Nu… Nimicul e ceva în care s-au strecurat multe apusuri, multe sentimente, idei premature, multe gânduri şi multe altele. Nimicul e mult, este totul! ”
” Vrei să-ţi spun ce am? ”
” Nu, vreau să nu mai calci în picioare apusul ăsta! ”
” Ştii… Singurul apus pe care îl accept este cel in care am fugit.”
” Cum să fugi într-un apus?! Iar aberezi? ”
” Nu, nu aberez, iubito… Apusul acela e totul pentru mine. E casa mea fără ferestre. Şi totul, dar absolut totul e o metaforă… ”
” Taci! Mai bine faci nimic! Iar te pierzi în lumea aia a ta unde orice zboară… Şi când spun orice, spun iraţional. ”
” Nu… defapt iar îmi sorb zâmbetele în loc de cafea…”
” Tu te auzi ce vorbeşti ?! Spui numai non-sensuri… Mai bine zi-mi: de ce accepţi un singur apus? ”
” S-a întâmplat odată… Am iubit-o dar se pare că ea a iubit mai mult acel apus… ”
S-a făcut linişte. A tăcut. A lăsat ultimele raze ale soarelui să hiperbolizeze relaţia lor de simetrie, descompuse în mici bucăţi particulare congruente, dar paralele.
” De ce te-ai oprit ? ”
” Pentru că tu acum i-ai luat locul. Nu mi se pare normal să-mi povestesc iubirea, unică şi ireversibilă, în faţa ta, iubito. ”
” Ba nu! Faci bine, continuă, te rog ! ”
” Atunci am aşezat cuvintele pe iarba crudă, am privit-o obesiv şi am fugit ca un laş. Am fugit în apus. Acum, lucrurile pe care le-am iubit cel mai mult la ea, sfidătoarele legii paralelismului, s-au întalnit. A fost ceva perfect… Şi nimic nu-i perfect. ”
” Nu înţeleg, ce ai iubit cel  mai mult la ea ? ”
” Pe lângă multe altele, i-am iubit iubirea şi i-am iubit apusul- atât adorat de ea. Apusul iubit pentru că a scăpat-o de mine… ”
” Iar iraţionalizezi! De ce ar fi scapat-o de tine? De ce ar fi scapat-o de tine? Cu ce i-ai greşit ? ”
” Cu nimic. Eu nu fac greşeli, fac păcate. ”
” Dar… ”
” Sunt un perfecşionist pierdut in irealul gândirii ce atinge uşor nebunia. E un păcat să răneşti un suflet cald… ”
” Dar nu ai ranit-o ! ”
” Am plecat ca să nu o rănesc. ”
” Şi plecând, ce crezi că ai făcut ? ”
” Sunt sigur că m-a iertat. Pentru ea sunt doar un simplu amant al apusului…”
” Ba nu! Pentru ea vei rămâne mereu cel ce a ranit-o. ”
” Pentru ea sunt… nimic. Un nimic ce a iubit-o sincer. ”
” Şi apusul ?”
” Apusul s-a terminat, nu vezi ?”
” Să ştii că eu o să-ţi iubesc şi păcatele, de mine să nu fugi. ”
” Ştii, draga mea… ? Noi trăim în aceeaşi casa fără ferestre! “

Advertisements

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: