RSS Feed

Imaturitate.

Posted on

Au trecut zile şi nopţi şi ploi i-au udat şi vânturi i-au bătut. Nu prea multe, într-adevăr, dar suficiente.
– Ştii… Mi-a plăcut…
– Da, şi mie. Şi mi-e dor de tine, de noi…
– Acum e partea în care eu te cred, nu?
– Vorbesc serios!
– Lasă, mai bine nu mai vorbii… Oricum  n-avem ce să ne spunem…
– Poate ai dreptate, iubito…
– Nu poate, sunt sigură!
– De ce mai continuăm aşa?
– Degeaba, crede-mă. Mi-ai promis multe chiar din prima zi.
– Pentru că am simţit că va rezista chimia asta dintre noi. Mi-ai plăcut mult… Mai ştii? Erai fata care stătea pe o bordură, în parc…
– Trebuia să ştii că lumea asta e rea şi că sentimentele nu rezistă într-o lume lovită de aparenţe. În general, tot ce se naşte moare chiar de la început… Dar poate ochii tăi albaştrii nu văd asta…
– Nu am ştiut, dar se pare că realitatea ne loveşte pe toţi la un moment dat…
– Oricum, chiar mi-a făcut plăcere şi mulţumesc pentru momentul din parc. Memorabil! Chiar nu am mai simţit ce am simţit atunci niciodată…
– Şi ce ai simţit atunci?
– Nu cred că pot reda în cuvinte un sentiment… A fost puţină invidie amestecată cu gelozie şi frică şi totodată un început de iubire sau atracţie sentimentală. Nu ştiu exact ce a fost, dar a fost frumos. Pot spune că inima mi-a bătut mai repede atunci, pe melodia aia…
– Frică? De ce?
– Pentru că ştiam că nu o să dureze mai mult de trei săptămâni… Pentru că nu voiam să-mi placă, nu-mi doream să mă îndragostesc.. Pentru că ştiam că dacă o fac o sa cad şi va durea căzătura…
– Se pare că e adevărat…
-Ce anume?
– Câteodată dragostea durează, dar în alte cazuri, doare…
– Nu-mi spune că te doare… Nu te cred!
– Tu vei crede întodeauna ce vrei…
– Ştii ce vreau să cred?
– Ce, iubito?
– Că nu mă vei uita…
– You know what? Yesterday was the time of our lives…
– Cum vrei tu, copilule…
– Poftim?! “Copilule” ?!
– Da, asta eşti, defapt… Eşti un copil pierdut în dorinţa maturităţii. Tu nu vrei, dar imaturitatea îşi face loc printre faptele tale şi-ţi trădează adevăratul ego, iubitule…
– Da, ai dreptate, nu mai avem ce să ne spunem…
– Defapt… Cuvinte sunt destule, dar nu ştii să le asculţi. Anyway, nu-mi mai pasă… Nu ca mi-ar fii păsat vreodată…
– Eşti rea.
– Ştiu… Mi s-a mai spus…

Dă-mi  butoiul de melancolie, să mă scald în el…

[ Aprilie, 17, 2012 ]

Advertisements

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: