RSS Feed

Doar un joc

Posted on

551764_310833152342743_71310099_n–          E doar un joc, bine? Fara implicare de orice fel!

–          Ok, am inteles! Hai! Incepe o data jocu’!

Era un moment de pierdere totala. O pierdere puerila, fiecare in ochii celuilalt. Amandoi simteau nevoia primului lor sarut, dar niciunul nu era gata sa renunte la conceptiile lui pentru a avea curaju’ s-o faca! Si pana la urma, e doar un rahat de sarut! Dar cateodata inseamna atat de mult!

–          De ce iti feresti mereu privirea?

–          Pentru ca tu ma privesti direct in suflet. Imi vezi dramele si, desi te cunosc decat de cateva ore, ma cunosti. Fiecare privire parca vede si mai adanc. Imi curge viata prin ochi, scrisa in imagini si secvente din propriile amintiri, iar tu le citesti ca pe o carte deschisa.

–          Ma bucur, intr-adevar ma bucur ca simti asta. Pot spune ca e reciproc.

Au zburat zilele, purtate pe aripile timpului. Principiile au intodeauna greutatea lor, dar de data asta sunt mai grele decat ar trebui. Isi doreau acelasi lucru, dar simteau amandoi ca nu au voie sa-l aibe. Doi copii, unul mai tanar decat celalalt.

–          Nu cred ca ar trebui sa te mai gandesti la principii si etica. Da-le dracu’! Profita, te rog, de timpul ramas, pentru ca stiu ca vei pleca.

–          N-o sa plangi dupa mine?

–          Nu.

–          N-o sa-ti para rau?

–          O sa simt, probabil, o mica remuscare, dar nu.

–          Mi-e frica… Mi-e frica sa nu te atasezi de mine, sa nu suferi. Nu vreau asta! Esti o copila, tu nu te intrebi ce e fericirea. Te atasezi de oameni si ei pleaca, la un moment dat. O sa te ranesc…

–          Haa! Ce slaba ma crezi. Nu ma conusti. Consider ca nu esti in masura sa ma judeci, sau sa-mi spui cum sunt. Nu stii asta! Nu sunt asa… Nu, n-ai nicio dovada, va trebui sa ma crezi pe cuvant.

–          Bine, fie.

Si a inceput jocul. De data asta fara sentimente vizibile. S-a jucat cu cartile pe spate, niciunul nestiind ce ascunde celalalt. Teoretic, un joc bazat pe distractie, unul s-alunge plictiseala, practic insa, un joc de-a v-ati ascunselea, unde sentimentele se ascundeau dupa deget.

Nu poate fii redata in cuvinte chimia  aceea, cuvintele sunt prea amici. E una din straile pe care trebuie sa le simti ca sa stii cum e. Probabil ca amandoi o simteau, dar au spus-o prea incet, astfel incat celalalt o simtea, dar n-a auzit-o niciodata spusa. S-au indragostit.

–          Nici nu poti sa-ti imaginezi cat de multi mi place sa stau cu tine! Nu m-am mai simtit de mult atat de bine, multumesc!

A sarutat-o pe frunte, inganand “stiu ce zici…”, mai apoi pierzandu-se cu mana prin parul ei ravasit pe iarba, contrastand culoarea acesteia.

–          Imi place!

–          Ce?

–          Imi place cand imi canti, tu mereu imi canti! Imi place sa te ascult vorbind, poti sa nu spui nimic, eu tot iti ascult tacerea, pana si ea imi place! Imi place ca te comporti mai copilareste decat mine, uneori si imi place cand esti adormit! Dar cel mai multi mi place altceva… Faptul ca poti sa ma intristezi. Poti sa ma faci sa plang, numai vorbindu-mi, ador asta la tine!

A cazut tacerea peste ei, dar nu era o tacere ciudata. Ei isi spunea mult mai multe asa.

–          Cred ca ar fii mai bine sa ne oprim…

–          POFTIM?!

–          Da… E mai bine pentru amandoi asa.

–          Nu, nu e! De ce vrei sa ne oprim? De ce acum? De ce dintr-o data? De ce am mai inceput? De ce?

–          Te vreau… atat de mult in preajma mea, ma atragi, imi placi! Am zis sa-ti zic… ori totu’, ori nimic.

–          Te-ai atasat de mine, nu?

–          Da. Singura regula a jocului, am incalcat-o. E mai bine asa, crede-ma. Simt ca nu pot, nu am voie sa te am. Tu nu esti a mea! Te-as putea dezbraca de cearsaf, dart u niciodata nu m-ai putea dezbraca de ani…

–          O sa-mi fie atat de dor de tine!

Un alt sfarsit inecat in lacrimi, 3, mai exact. Dar ce mai conteaza acum? Timpul sterge tot. Stia ca la un moment dat va pleca, era inevitabil. Stia ca se va atasa, stia care sunt riscurile, dar totusi a ales sa joace. Asa traieste ea, un suflet rece, un jucator impatimit al dragostei de doua saptamani, un zambet intr-o ploaie de tragedii, satiriza dragostea, luand-o peste picior, si bine facea!

Privirile, mangaierile, totul. Poate vor incepe iar jocul. Un joc atat de usor de inceput, dar aproape imposibil de incheiat.

Strainul ce te va duce la casa din povesti.

[iulie, 4, 2012]

Advertisements

Critică!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: